te ating in soapta, tacut, aproape mut
sa nu iti tulbur tie cumva somnul cu glasul meu de lut
iar mult prea castul tau sarut
se prelinge-n ceas de seara
fara glas
in soapta,
tacut,
aproape mut,
sa nu imi tulbure mie cumva fruntea cu glasul sau scazut
si tacuti stam noi in ceas de taine vechi
sorbindu-ne adanc din ochi celesti,
graind incet, arare, aproape mut
sa nu trezim noi cumva noaptea, cu al nostru glas scazut
te ador
RăspundețiȘtergereSuperb! O activitate incarcata de sensibilitate, pe masura sufletului tau frumos. Felicitari, Mara!
RăspundețiȘtergereminunat...asa cum e si cel care posteaza aceste randuri..Dana
RăspundețiȘtergere