INCONSISTENTA IN REALITATEA UMANA

Perceputa dincolo de cuvinte, o definitie a realitatii propriu zise isi gaseste explicativul in palpabilitatea elementelor care se regasesc intotdeauna in fiecare dimineata. Cand o intreaga existenta ai fost constrans sa locuiesti intr-un spatiu ingust, eliberarea de gratii iti trezeste un sentiment de groaza absoluta deoarece atunci intr-adevar lumea ti se pare gigantica. Cand, incomensurabil deslusesti cu insistenta unui nou nascut intregul ca pe o jumatate de intreg, totul iti compare ca fiind indescifrabil. Perceptia vastitatii este acceptata divers de fiinta umana. Spre ceea ce nu poti accede iti compare ca un infinit, un spatiu nemasurat in clipe care sfideaza inimaginabilul si intreaga logica a unei fiinte. Noi insine percepem lumea ca intreg, dar a se retine, lumea din preajma noastra, lumea pe care o putem atinge cu privirea. Asta din cauza faptului ca in incomensurabil nu poti aproxima trecerea timpului. Timpul nu are bariere,cum spatiul fiind in continua expansiune nu are sfarsit, logic neregasindu-se in cadrul niciunui inceput. Cand insa ne propunem sa dibuim cel putin fractionar logicitatea unui univers finit, atunci o luam treptat treptat uzitandu-ne de descoperire. La fel cum un prunc isi descopera pentru prima data mainile, asta comparandu-i ca un sens cu mai multe straturi care incep a i se perinda prin fata imaginativului sau inca primordial de tanar. Nevoia adanca de a ne exprima ne transpune printr-o trecere inconstienta peste scenarii si scenarii, care de care mai inconsistente. Asemanator teoriei pasilor marunti omul degusta viata clipa de clipa mai aproape de constientizarea propriei firi. Cand, insa, ajunge la perceptia realului de ireal se opreste lasandu-se prada doar acestul realistic general valabil.Consistenta este totusi cea care primeaza intr-un ansamblu de valori, deoarece doar acesta o poti simti in causul palmelor. Tot ceea ce se descompune in sferturi de unghiuri si impune un studio al unui non real presupune un consum mai vast de esente. Cum astazi dorinta cea mai acerba este de a eradica gandirea logica creata in decursul a mii de ani de evolutie greoaie, tocmai in ideea de a stabiliza sensul la un adevar creat artificial, putem sa intelegem de ce astazi omenirea isi poarta cu greutate un somn al ratiunii pe umerii deja prea impovarati. Sclavagismul modern, are o singura diferenta vis a vis de cel antic si anume faptul ca in zilele noastre se doreste o reducere la absurd a intelectului. Redus la nevoia imperioasa de a se hrani si de a efectua operatiuni primare, restul functiilor cognitive sunt inghetate in absurd de informatie. Sa nu uitam ca o primate te imita, se complace pentru o lingura de aliment si priveste in gol. Incercarea mondiala de a distruge capacitatea umana de a gandi aproape a eradicat constiinta rationalului din fiinta umana. Si cum marea masa a intregului s-a complacut in aceasta dispozitie de control cvasi-absolut al unui univers de generalitate, restul mutantilor care au mai ramas incearca sa se regaseasca dimineata de dimineata in oglinda interioara. Ratiunea de exista prin gandire a devenit un stigmat. Astazi numai este indicat sa afirmi ca te infrupti prin prisma realului. Astazi cel mai indicat este sa gusti tacerea printre cuvinte, altfel intreaga ta fiinta interioara este in pericol de secularizare fortata, pentru ca omul trebuie sa redevina maimuta, iar maimuta trebuie tinuta in cusca propriei sale fiinte. Prinzonieri in noi insine.