te strecori printr-un cuvant brut aruncat pe un colt de foaie
ce era candva imaculat
sa te ascunzi de profunzimea fiecarei litere necizelate-n mangaieri
de hau abrupt
se prelinge-n tine zbaterea de aripi tinere
si cu rost si fara rost
de vreme rea-i satula lumea si de prostul devenit
gand din gand comun
fara niciun rost
fara niciun rost
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu