Niciodata nu am perceput in adevaratul sau sens de ce ratiunea sufera mutatii in decursul generatiilor care se preced de-a lungul timpului. In mod logic ar trebui sa vorbim de o evolutie certificata prin actiunile umanoide, care toate concluzioneaza intr-o definitivare a simturilor logicitatii. Esenta intregului numai persista nici macar in imaginativ. S-a perimat in decursul timpului. A devenit inodora. Un gust amar se precede de fiecare data cand se pune la microscop latura ei inalienabila. Suntem niste morti vii in cautare de ceea ce a mai ramas din umanitatea noastra, acel fragment de existenta care avea coloritul vietii. Este foarte greu de crezut ca in cateva zeci de generatii rasa umana a decazut aproape la grad de primitivism social. Socantul, insa se transpune abia dupa ce inconsistenta transpare din actiunile lipsite de esenta de odinioara. Astazi umanitatea a devenit sclava propriului eu incarnata de altii intr-un subconstient deja atat de traumatizat incat nu mai face fata propriei consistente. Intregul se descompune in fragmentari care nu se potrivesc una cu cealalta tocmai prin prisma modului in care sunt tesute una de cealalta. Adica foarte prost. Cand aerul devine irespirabil pur si simplu deschizi fereastra sa intre alt aer irespirabil, singura diferenta fiind ca acel volum de aer perimat este luat de altul la fel de stricat dar putin mai tangibil decat precedentul. Cand respiri doar de dragul de a vizualiza realitatea care ti se confera fara a pune intrebari de niciun fel atunci gravitatea situatiei precede toate realitatile generale. Din nefericire este incetatenita ideea potrivit careia accederea este un apanaj al zeilor cu balante incontestabil pline. Acest plin are conotatii triste in emisfera de congruenta a celor doua talere deoarece echilibrul nu a fost considerat a fi pana acum cel putin un aspect palpabil.
Echilibrul este un concept infinit deoarece se regaseste doar in principiile universale. Universul prin insasi natura lui are un echilibru dinainte stabilit de percepte care oricum depasesc cu mult sfera de intelegere a ratiunii umane. Neintelegerea unui astfel de lucru conduce spre tendinte de explicare prin prisme divine. Cand rationalul se opreste intr-un zid de incapacitate, apare imediat natura divinului. Poate ca asa a aparut religia, pentru ca sa nu uitam ea este probabil cea mai veche manifestare a fiintei umane. Inca din perioada matriarhatului( probabil perioada cea mai importanta din istoria umanitatii cand acea societate tribala isi gasea sensul in ratiunea feminina, ceea ce astazi nu se mai regaseste niciunde de sub bocancul unui patriarhat dezastruos care intr-o forma mai clar enuntata este a unui continuu conflict, a unei imperioase si non necesare etalari de forte musculare care au luat viata a milioane de oameni, pentru a exprima o idee care nu are nicio valoare logica) prima forma de manifestare in afara culesului de hrana a fost cea a adorarii statuetelor rubensiene logic in imensa lor solitudine tot feminine. Stau si ma intreb daca nu acum cateva zeci de mii de ani divinitatea avea valente feminine. Un aspect mai mult decat logic avand in vedere ca pana la aparitia sabiei nimeni nu ucidea decat sa asigure un trai indestulator tribului. Inventia sabiei a condus spre o lume masculina, brutala, care a avut peste 300 de razboaie mondiale in mai putin de 4000 de ani. 20000 de ani de pace a daruit femeia pentru ca toata latura umanitatii sa-i ascunda calitatea intr-o prostituata. Este inadmisibil ca in cateva milenii transcendenta care trebuia sa aiba deja un apanaj al inaltelor sfere s-a corodat pana la nivelul macrocelular.
Vorbim despre acest echilibru, despre acest alpha si omega ing si yang care culmea este echilibrat doar in realitatea absolut obtuza a acelor prea putini egali. Egalii propovaduiesc echilibrul intre cele doua sfere deoarece realizandu-se asta poate am putea vorbi de o noua era evolutionista. Evolutia in sine nu presupune avansul tehnologic. Este foarte impropriu sa spui ca ai evoluat ca si rasa aplicand teoria stiintei in dezvoltarea ta rationala. Dimpotriva avansul tehnologic nu face nimic altceva decat sa corupa alte simturi sa se dezvolte urmand principiul logicitatii. Am ajuns sclavi ai unei ere computerizate si oricat afirmam cu tarie ca nu este vorba decat despre un ajutor necesar care ni-l conferim pentru a ne ajuta, din nefericire adevarul este cu totul altul. Astazi omul este incapabil sa mai gandeasca de unul singur iar cei care inca mai pastreaza reminiscente ale trecutului poarta in frunte un stigmat al unei epoci asa zise irespirabile, vechi, uitate. Clasic si modern prelucrate intr-o singura forma de manifestare, intr-o incercare foarte palida de a enunta o realitate care numai exista de mult. Singura realitate alternativa celei deja trecute in spatele scenei este cea virtuala care macina consistenta, care intareste dependenta de tehnologic si care numai echivaleaza cu nimic.
Noi insine alegem sa fim sclavii propriului nostru mod de viata, alegem sa iubim forma si sa sa ne inconjuram de hartiile albe care reprezinta ideile noastre alterate de cuvinte care nu se mai regasesc niciunde. Alegem sa ne reintoarcem la origini primordiale cand nici macar oragnismele pluricelulare nu populau suprafata pamantului. Drept urmare evolutia umana decade astazi treptat, treptat manifestandu-si involutia intr-o ciclicitate continua in toate aspectele existentiale.
Rasa umana in forma ei actuala este una imbatranita care desi pare a se inmultii necontrolat se stinge in fiecare an tot mai intens apropiindu-se vertiginos de extintie. O extintie a ratiunii in detrimentul carnalului primitiv.
Omul redevine maimuta. Orasele sunt deja de zeci de ani jungle, iar junglele propriu-zise sunt singurele forme de existenta autentica presarata pe ici pe colo cu ultimele ratiuni autentice. Sunt constranse sa convietuiasca intr-un cerc stropit de imperfectiunea omului maimuta care a reusit sa involueze cu brio in Omul Cavernelor Cibernetice, sau mai din scurt, Omul Virtual!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu