Si iata-ne iubirea mea la sfarsit necontrolat de cuvinte. Iata-ne ingenunchiati in fata cuvantului celui de inceput. Salut, eu sunt Acela. Salut eu sunt Aceea. Dupa un atat de vast camp nesfarsit de cuvinte, de iubire exprimata printre litere insiruite una dupa cealalta, am ajuns impreuna la prima incercare a celei din dintai iubiri virtuale din aceste timpuri deloc constante in simtiri.
Ne-am vanturat printre promisiuni desarte care in exprimarea lor autentica erau parfumate cu adevar desi dincolo de noi nu a fost intotdeauna intelegerea bunului simt al realitatii. Nu aveam nevoie sa palpam realitatea deoarece pentru noi amandoi iubirea mea realitatea insasi era prea obtuza. Cand cercului nostru prinse a-i creste colturi,ne trageam cat mai aproape unul de celalalt pentru a ne ferii de raceala atingerii lor. Dar in cercul acela stramt eram doar noi doi si nimic numai conta extraordinar de mult deoarece insasi ideea contopirii comparea ca fiind indescripibila unica de neatins. Si totusi, incomensurabil timpul isi strangea bucla sa finita in jurul cercului nostru perfect cu fiecare inspirare de clipa mai aproape de corpurile noastre unite intr-u fiinta. Perfectiunea rotindu-se la infinit cu influentele unui titirez imperfect incepea sa isi intrevada adevarata destinatie care urmarea consistenta zeilor nu a oamenilor prea perfecti pentru a deveni treptat imperfecti, impuri si lipsiti de esenta inceputului primordial.
Iubita mea consistenta noastra se pierde in adancuri de prea multe soapte. Nu ne mai deosebim unul de altul si am incetat treptat sa ne privim in ochi. Ne despart prea multe oceane de neintelegere a unui unic cuvant. Nu observi ingerul meu ca abia ne mai atingem in inconsistenta ? Nu reusesti sa mai zaresti deloc printre lacrimile de apa ce condenseaza pripit fiecare actiune a intregului pe care ai vrea atat de mult sa il exprimi ca fiind general valabil si mult prea autentic pentru tot restul superficial care te depaseste pe zi ce trece tot mai insistent. Iti stapanesti plansul in gat desi nu exista lacrimi care sa exprime un asa non sens. Stii, uneori eu insumi te imbratisez strans fara a-mi ridica bratele deloc. O fac in speranta intelegerii ca absurdul dintr-o ora necunoscuta se vrea a fi inteles in nuantele sale celeste. Insa cercul nostru ingerul meu, cercul nostru perfect s-a spart in bucati de unghiuri si fiecare imagine a chipului tau angelin se distorsioneaza in dimensiuni greu de atins. Ingere nu pot sa cred ca nu o sa mai vorbesc in tacere de crepuscul cu tine. Insa eu am sa continui sa iti vorbesc intr-un gigantic monolog. Da, nu va mai fi ceea ce a fost, insa vezi tu angelin chip, trebuie sa fie macar asa altfel totul se prabuseste in nimic si da asta chiar doare.
Asadar iata-ne iubirea mea la sfarsit controlat de cuvinte. Iata-ne ingenunchiati in fata ultimului cuvant de inceput.
Adio, caci eu am fost Acela….
Adio, caci tu ai fost Aceea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu