intr-un ciclu infinit de cicluri ma rasfrang tacit si pretind sa faci si tu asta
rand pe rand cu graba masurata a fiecarui minut care isi gusta aceleasi secunde
brute
te oblig sa zbori cu aripi smulse in gerul neiertator de cuvinte fade
ce-ti complica existenta necunoscuta
taci….taci si te inclini ca un sclav in fata neputiintei, sorbind cu nesat restul de ospat
gesticuland impleticit caine, ce umilit ai ajuns
iti porti in frunte cu triumf stigmatul de ratare-a insusi sensului de a fi
pagan vagabond cersesti clipa de paine cu ochi sticlosi la lume de parca intregul ce se
rasfira nestingherit inaintea-ti i-ar pasa de un caine mort….
intregul din intreg se cerne orb de sine-uitarea
si iarasi timpul isi scurge nestingherit aceeasi ora
timpi morti precedand secunda
in gandul aproape viu
sa isi mai aduca-aminte fiinta ce a fost
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu